In India

Capitala Indiei se afla la New Delhi, un oras in care se imbina cladirile inalte cu hotelurile de lux, bulevardele si impresionantul palat presidential, cu Old Delhi, locuit de hindusi si musulmani unde inca se pastreaza forturile si moscheile din sec XVII.


Templul hindus Laxami Naravan, cunoscut si sub numele de Birla Mandir, e cel mai mare, cel mai cunoscut si cel mai vizitat templu hindus din capitala. Pe suprafata templului sunt aranjate in ordine cronologica statui a principalilor zei. Acest e inconjurat de o gradina foarte frumoasa, cu multe motive arhitecturale reprezentand flora si fauna Indiei.

Gurdwara-Akal Thakat Sahib e cunoscut si sub numele de Templul de Aur si reprezinta nucleul religiei Sikhism, ce are la baza credinta in Dumnezeu si in 10 guru. Acesta e construit in mare parte din marmura alba, fiind o cladire frumoasa cu multe incaperi, printre care se disting sala principala, o camera cu coloane inalte si un altar situat central, ornamentat cu pietre pretioase si bijuterii de aur masiv, in mijlocul carora se afla Biblia Sikh. Accesul in templu e permis oricui, insa fara incaltaminte si cu capul acoperit.

Impresionantul monument Taj Mahal a fost construit de catre Shah Jahan, pentru a-si demonstra dragostea pentru Mumtaz Mahal, sotia sa preferata. Centrul orasului e impanzit cu numeroase magazine, cluburi si restaurante. Pe langa aceste facilitate moderne se gasesc si atractii precum Mormantul lui Humayan, Qutb Minar si ruinele Tughluqabad.

Mumbai, fostul Bombay, e capitala statului Indian Maharashtra si cel mai populat oras Indian. Acesta are 17 milioane de locuitori, fiind a treia cea mai mare zona metropolitana din lume. Orasul e capitala comerciala a Indiei, gazduind cele mai importante institutii financiare din tara precum Banca Indiei, Bursa de marfuri Bombay si sediile a multor companii indiene importante.

 

Jaipur, numit si Pink City datorita culorii roz a majoritatii cladirilor din partea veche a orasului, a fost construit intre anii 1727 si 1743 de catre Jai Sinhh al doliea. In mijlocul Orasului Roz se afla City Palace, a adevarata capodopera arhitecturala. La 10 km de oras se afla Amber Fort, vatra incipienta a orasului Jaipur, construit in sec XIV, de catre mongoli. Acesta e inconjurat de ziduri groase si inalte si de un canal cu crocodili, comun tuturor forturilor construite de mongoli.

City Palace Jaipur India

Langa cetate se afla un muzeu unde se gaseste cel mai mare tun din piatra construit vreodata, in stare sa proiecteze la 35 de km. Drumul pana la poarta cetatii se poate face cu elefanti dresati sau cu masina. Alte atractii ale orasului sunt: Palatul Orasului, Palatul Jad, Templul Govind Devji, Fortul Jaigarh, Observatorul Astronomic Jantar Mantar, Gradina Ram Niwas si Muzeul Anokhi de Tipografie Manuala.

Actiunea romanului “Maitreyi” de Mircea Eliade are loc in mare parte in India , Calcutta.

Calcutta este un oraș în India cu o populație de peste 4.600.000 de locuitori. Până în 1911 a fost capitala coloniei India Britanică și reședința guvernatorului general al East India Company. În prezent este capitala provinciei federale Bengalul de Vest din India.

Orasul este foarte frumos dar sa vedem si alta fata a acestuia.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Două lumi diferite

Romania este tara din  care incepem calatoria.

România este o țară situată în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre. Pe teritoriul ei este situată aproape toată suprafața Deltei Dunării și partea sudică și centrală a Munților Carpați. Se învecinează cu Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord și est și Republica Moldova la est, iar țărmul Mării Negre se găsește la sud-est.

De-a lungul istoriei, diferite porțiuni ale teritoriului de astăzi al României au fost în componența sau sub administrația Daciei, Imperiului Roman, Imperiului Otoman, Imperiului Rus sau a celui Austro-Ungar.

România a devenit stat suveran în 1859 prin unirea dintre Moldova și Țara Românească condusă de Alexandru Ioan Cuza și a fost recunoscută ca țară independentă 19 ani mai târziu. În 1918, Transilvania, Bucovina și Basarabia s-au unit cu România formând România Mare sau România interbelică, care a avut extinderea teritorială maximă din istoria României (295.641 km2).

În ajunul celui de-al Doilea Război Mondial (1940), România Mare (Întregită), sub presiunea Germaniei condusă de Hitler și colaborarea guvernului pro-nazist condus de Gigurtu, a încetat să mai existe prin cedarea de teritorii Ungariei (nordul Transilvaniei), Bulgariei (Cadrilaterul) și Uniunii Sovietice (Basarabia, Herța și Bucovina de nord). După abolirea regimului lui Antonescu de la 23 august 1944 și întoarcerea armelor contra Puterilor Axei, România s-a alăturat Puterilor Aliate (Anglia, Statele Unite, Franța și Uniunea Sovietică) și a recuperat nordul Transilvaniei, fapt definitivat prin Tratatul de pace de la Paris semnat la 10 februarie 1947.

La momentul destrămării Uniunii Sovietice și a înlăturării regimului comunist instalat în România (1989), țara a inițiat o serie de reforme economice și politice. După un deceniu de probleme economice, România a introdus noi reforme economice de ordin general (precum cota unică de impozitare, în 2005) și a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

India, oficial Republica India, este o țară din sudul Asiei. India se află pe locul 7 în ierarhia țărilor după suprafață, pe locul doi după numărul locuitorilor și este statul democratic cu cei mai mulți locuitori. India are o zonă de coastă cu o lungime de 7000 de km și granițe cu Pakistan la vest, Nepal, Republica Populară Chineză și Bhutan la nord-est, și Bangladeș și Myanmar la est. În Oceanul Indian, ea este adiacentă cu națiunile insulare Sri Lanka, Maldive și Indonezia.

Cămin al civilizației hinduse a văii, centrul a importante drumuri comerciale și vaste imperii, India a jucat un rol major în istoria umanității. Brahmanismul, Hinduismul, Sikhismul, Budismul și Jainismul își au originea în India, în timp ce Islamismul și Creștinismul se bucură de o bogată tradiție aici. Colonizată ca parte a Imperiului Britanic în secolul nouăsprezece, India și-a câștigat independența în 1947 ca națiune unificată după o un efort susținut depus în această direcție. Atât populația țării, cât și flora și fauna, aspectul geografic și sistemul climatic sunt printre cele mai diversificate din întreaga lume. De asemenea India este țara de origine a piperului.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Religia

India este locul de naştere a patru din lume tradiţii religioase majore , şi anume hinduismul , jainismul , budismul şi Sikhism. De-a lungul ei istoria , religia a fost o parte importantă a culturii ţării. . Diversitatea religioasă şi toleranţa religioasă sunt stabilite în ţara de lege şi personalizate.  O mare parte din indieni s-au asociat cu o religie.

 Conform recensământului din 2001, [2] hinduismul a reprezentat 80,5% din populaţia din India . Islamul (13,4%), creştinismul (2,3%) şi Sikhism (1,9%) sunt cele mai importante de alte religii, urmată de oameni din India.  Această diversitate de sisteme de credinta religioase existente în India de azi este un rezultat al, în afară de existenţa şi naşterea religiilor native , asimilarii şi integrarii sociale a religiilor adus în regiune de către comercianţi, călători, imigranţi, şi chiar invadatori şi cuceritori.

Cămin al civilizaţei hinduse a văii, centru al importante drumuri comerciale şi vaste imperii, India a jucat un rol major în istoria umanităţii. Brahmanismul, Hinduismul, Sikhismul, Budismul şi Jainismul îşi au originea in India.

Budismul 

Este o religie și o filozofie orientală având originea în India în secolul al VI-lea î.Hr. și care s-a răspândit ulterior într-o mare parte a Asiei Centrale și de Sud-Est. Se bazează pe învățăturile lui Guatama Siddhartha ( Buddha Shakyamuni ), gânditor indian care a trăit între 563 î.Hr. și 483 î.Hr.. De-a lungul timpului, budismul a suferit numeroase scindări, în prezent fiind o religie foarte divizată, fără o limbă sacră comună și fără o dogmă strictă, clar formulată.

Budismul aparține grupului de religii dharmice alături de hinduism și de jainism, păstrând o puternică influență a elementelor constituente ale acestor două religii. Mai este numit și “Buddha Dharma”, ceea ce înseamnă în limbile sanscrită și pali (limbile textelor antice budiste) .

Brahmanismul este o religie postvedic-indiană, în a cărei doctrină se întâlnesc principiile:

  1. lumea este iluzorie, tot ce există se întemeiază pe „impersonala substanță“ a universului, adică pe Brahman;
  2. periodic, lumea este distrusă și rezidită într-o ciclicitate a revărsării lumilor murind în Brahman spre a renaște;
  3. după cum ți-ai îndeplinit în viață misiunea – dharma –, așa îți primești „răsplata postumă“ – în spiritul legii karma;
  4. sufletul ens-ului uman defunct trebuie să renască: (a) într-un alt om – de castă superioară / inferioară, (b) într-un animal;
  5. mântuirea finală – moksha înseamnă eliberarea sufletului scutit de alte reîncarnări, Partea (Atman) contopindu-se în Întreg

Hinduism-ul

 Este reprezentat de credința în Brahman, ființă absolută, impersonală, creatoare a Universului. Brahmanuleste Sinele suprem. El nu poate fi definit decât enunțând ceea ce nu este (neti-neti). Brahman este mai bine descris ca realitate infinită, omniprezentă, omnipotentă, incorporală, transcedentă, conștiință infinită și fericire infinită. Conform Veda, Brahman există dintotdeauna și va exista în veci. El este în toate lucrurile dar transcende toate lucrurile, el este sursa divină a întregii Vieți. Este absolutul divin: toți zeii religiei hinduse nu sunt decât fațete și încarnări ale lui Brahman.Hinduismul, poate în măsură mai mare decât orice altă religie, reprezintă o colecție de mai multe credințe religioase. Conceptele spirituale ale triburilor ariene nomade ce au invadat continentul indian, s-au amestecat cu dogmele ce prevalau în Valea Indusului, formând o religie unică, în sensul că, spre deosebire de altele, nu are un întemeietor singular, bazându-se în schimb pe o confederație de zeități locale.

Jainismul

 Sub denumirea tradițională Jain Dharma este una din cele mai vechi religii și filozofii ale lumii, găsindu-și rădăcinile în India antică și preistorică. Tradiția spune că această credință a fost propovăduită de o succesiune de douăzeci și patru de Jinas (cuceritori) sau tirthankarași, dintre care ultimul, Mahavira (cca. sec. al VI-lea î.Hr.) a avut o importanță decisivă, fiind considerat de unii istorici fondatorul jainismului modern.

Comunitatea jainistă are, în ciuda dimensiunii sale reduse, o influență religioasă remarcabilă în țara originară, India, unde există 4,2 milioane de adepți, dar și în Statele Unite, Europa de Vest, Africa și Orientul Îndepărtat, unde se răspândește datorită creșterii numărului de imigranți jainiști și a susținerii fervente a tradiției ascetice Shraman

Jainismul se înscrie în grupul de credințe dharmice și nu este o ramură vedică, ortodoxă (astika) a spiritualității indiene așa cum sunt școlile din cadrul hinduismului, ci împreună cu budismul formează un curent religios eterodox (nastika). Ortodoxismul și eterodoxosimul vor conviețui în spațiul indian influențându-se, realizând un transfer osmotic de idei filozofice, mitologice și religioase, proces care va fi resimțit din plin și de jainism. Cărturarul hindus Bal Gangadhar Tilak atrage atenția că jainismul a contribuit la încetarea sacrificiilor de animale din religia vedică și că tot lui îi datorăm apariția conceptului non-violenței, Ahimsa.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Obiceiuri si traditii in India

Casatoria de cele mai multe ori se aranjeaza, de catre parinti, si este un calcul financiar care completeaza criteriul fix casta.  Oamenii par sa supravietuiasca impactului primirii unui strain in casa, si dupa 2-3 saptamini de luna de miere se intorc la munca destul de veseli. Inteleg ca se intorc veseli, pentru ca indienii sint  oameni buni, deschisi, calzi, prietenosi, sinceri. Asta trebuie sa ii ajute intr-o astfel de uniune. Pentru cei care isi gasesc ei insisi jumatatea, lucrurile sint mult mai simple decit la noi. In India, casatoria nu poate fi decit aranjata sau din dragoste. Dragostea nu are nuante. O luna sau doua pot fi destul ca sa te convingi ca asta e omul pe care il cauti, si atunci te casatoresti.
Pentru ceilalti, lucrurile se misca la fel de repede. O data ce familia sau fiica impreuna cu familia hotaraste sa se insoare, isi face un “portofoliu”: isi pui acolo arboreal genealogic, ce fac toate neamurile in viata si cati bani are fiecare; hobbiuri  , sunt cintantul si dansatul.

Multe practici, limbi, obiceiuri și monumente indiene servesc drept exemplu: edificii arhitecturale inspirate din arhitectura islamistă, ca Taj Mahal, sunt moștenirea dinastiei mogole. Așadar, cultura indiană este rezultatul unor tradiții care au combinat elemente heterogene ale civilizațiilor prezente pe teritoriul indian ca urmare a invaziilor sau a migrațiilor și care au marcat țara la un moment dat.

Muzica indiană este foarte diversificată. Muzica clasica este în principal dedublată între tradițiile indiene hindustane din nord si carnatice din sud. Formele muzicii cu un caracter pronunțat regional includ muzica filmi și muzica folclorica ca Bhangra. Există multe forme clasice de dans : Bharata natyam; Kathakali; Kathak ;Kuchipudi; Manipudi; Odissi si Yakshagana. Ele sunt deseori însoțite de o formă narativă și sunt de obicei marcate de elemente religioase.

Nuntile Indiene sunt extrem de stralucitoare,pline de farmec si totodata cu ritualuri bine stabilite. O nunta poate dura pana la cateva zile bune, timp in care cei doi miri vor fi vizitati de peste 400 pana la 1000 de invitati, care de cele mai multe ori sunt necunoscuti celor 2 tineri casatoriti. Cele mai multe dintre casatorii sunt aranjate, doar in ultima perioada si in special in mediul urban facandu-si loc casatoriile ce au la baza dragostea dintre cei 2. Este vorba in special de 2 familii ce se vor inrudi, tinerii casatoriti fiind mult mai putin implicati in tot procesul de pana a fi impreuna.

Multe din obiceiurile unei nunti indiene se vor regasii in religiile Hinduse, Sikhs si chiar si Musulmane. O nunta va fi precedata de o serie de ceremonii si datini, urmand ca in ziua nuntii cei doi miri sa fie supusi unor alte ritualuri autohtone.

Bariksha este momentul in care parintii fetei si-au aratat intentiile oficial pentru un anumit mire, acesta din urma impreuna cu familia fiind de acord cu alegerea facuta. Un refuz in zilele ce urmeaza este putin probabil.

Tilak presupune calatoria parintilor fetei acasa la baiat pentru a oficializa relatia. O mare petrecere va fi organizata, iar cei implicati vor sarbatorii cu mult fast. Un numar mic de rude ale fetei va fi prezent la aceasta sarbatoare, undeva nu mai mult de 10 persoane. Nu se va intampla prea des ca parintii baiatului  sa faca propunerea unei casatorii.

Byaha Haath este purificarea mintii, sufletelor cu corpurilor celor doi insuratei. Este o ceremonie ce se va petrece in timpul zilei si ii va pregatii pe cei doi pentru noaptea ce urmeaza. “Uptan” este o pasta preparata din apa de trandafir si alte mirodenii ce va fi aplicata de catre 7 fete nemaritate pe fata, mainile si picioarele miresei si ale mirelui. Dupa aceasta ceremonie cei doi nu vor mai avea voie sa paraseasca casa pana la desfasurarea propriuzisa a nuntii.

nunta Indiana2 300x225 Nunta in India si obiceiurile ei
Nunta din India

Nunta propriuzisa este un eveniment grandios si plin de fast. Cele mai alese mancaruri si bauturi vor fi la discretie pentru foarte multi invitati. In functie de regiune, mancarea va fi vegetariana sau nu. O alta caracteristica plina de farmec a unei nunti indiene este jocul din timpul nuntii numit ” Ascunde Pantofii ” Inainte de a incepe ceremoniile de nunta, mirele se va descalta, iar cineva apropiat miresei, de obicei o sora de-a ei, va ascunde incalgietarile cu pricina. Pe acesti pantofi baiatul va fi obligat sa negocieze si sa plateasca o suma ceruta de catre cei in cauza. Tot acest proces de negociere  este extrem de haios si face deliciul celor prezenti la nunta.

O caracteristica comuna nuntlor din India, indiferent de cast sau religie este faptul ca atat parintii fetei cat si parintii baiatului se vor implica in organizarea intregei ceremonii astfel incat totul sa fie pus la punct, iar invitatii sa plece multumiti.Maitreyi este un roman de dragoste, realizat intr-un context oriental romantic, mistic, fascinant, incarcat de simboluri, mituri, traditii, datini, obiceiuri, ritualuri, sensuri, subtilitati, semnificative pentru cultura indiana.

“Ti-am ales piatra pentru inel , imi spuse Maitreyi , dezlegand-o din coltul sari-ei o nestemata verde -neagra sub forma unui cap de soparla strabatut in crestet de o geana sangerie.

Incepu sa imi explice inelul.Va fi lucrat dupa ceremonialul casatoriei indiene -din fier si din aur-ca doi serpi incolaciti , unul intunecat si altul galben, cel dintai simbolizand virilitatea , celelalt feminitatea”, coronita de iasomie simbol al logodnaei.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Căsătoria

Mirele indian

O nunta indiana este facuta cu mare fast, cu o multime de ornamente si accesorii. In timpul unei nunti atat mirele cat si mireasa sunt in centrul atentiei de aceeia trebuie sa fie bine accesorizati. Dintre atatea ritualuri care se fac inaintea nuntii mirele are obligatia de al face pe cel mai important si acela de a cumpara rochia de mireasa a viitoarei sale sotii si esarfa sfanta.

Costume ce pot fi purtate de miri in ziua nuntii:

 Achkan poate fi descrisa ca o jacheta purtata de mire care ajunge pana la genunghi sau chiar mai jos. Este asemanatoare cu o haina si are maneci lungi. Are nasturi in
partea din mijloc fata. Costumatia este traditionala printre oamenii Hindu si Sikh din nordul Indiei. Este completata de churidars, un pantalon strans care are nasturi la glezna.
Sherwani este alt port traditional al barbatilor din India, oarecum similar cu Achkan. Este purtat peste Kurta, este confectionat dintr-un material mai dens, legat la mijloc. Poate fi purtat imreuna cu churidar, khara pajama, sau chiar cu shalwar.Sherwani are un guler instilul  Nehru si este purtat in specialde oamenii din Uttar Pradesh, in afara de musulmani cu resedinta in Hyderabad
Kurta Pajama este o alta traditionala rochie purtata de barbatii din india. cuprinde doua piese. Kurta, o camasa larga ce ajunge mai jos de genunchi, si pajama, un pantalon usor, cu cordon. In cazul nuntilor costumatia este impodobita cu o multime de ornamente, argintii sau aurii, cu broderii, etc. In zilele noasatre designerii au inceput sa asorteze Kurta Pajama cu cristale.
Jodhpuri Suit  printre cele mai populare costume purtate de miri. Poate fi inclus si costumul Jodhpuri. Este combinatia perfecta intre costumatia indiana si cea western si castiga tot mai mult teren in zilele noastre. De obicei este compusa dintr-o haina, cu un guler Nehru, este deschisa in fata si are broderie pe fata si pe guler. Se poarta cu pantaloni, si poate avea o camasa su o vesta pe dedesubt.

 

Accesorii purtate de miri in ziua nuntii:

 Bijuterii   In India, mirii, de asemenea, poarta bijuterii. De obicei cuprinde o Kantha, care poate fi descris ca un colier lung, care este impodobita cu margele si perle albe. In afara de asta, el poate purta un lant de aur, impodobit cu un pandantiv (de aur, diamante sau pietre pretioase), si chiar un sir de perle. Alte bijuterii pentru mirele indian sunt inelele de aur si bratarile.
Pantofi   Tipul de pantofi va depinde de tipul de tinuta purtata la nunta. In cazul costumelor indiene, cum ar fi sherwani, achkan sau pijama Kurta, un jutti Punjabi, mojri sau chappal kolhapuri, va arata cel mai bine. La costume pantofii de culoare neagra sau maro da un aer de rafinament mirelui.
Pagri – turbanul mirelui   Intr-o nunta indian, pagri cuprinde una dintre cele mai importante accesorii pentru mire. In mod traditional, turbanul (pagri) mirelui este de culoare roz, din bumbac. Dar in prezent s-au facut cateva modificari asa ca turbanul mirelui poate fi si de alte culori. De asemenea culoarea rosie, in diferite modele, cum ar fi leheriyas. Chunri, Zari şi gharchola sunt unele dintre materialele folosite pentru pagri.
Nasturii sunt deasemenea cele mai comune accesorii purtate de mire, daca el poarta un sherwani, achkan. La majoritatea nuntilor indiene, mirele purta pe fata un sehra, un fel de voal, care este legat de pagri (turban). Ceasuleste si el un accesoriu foarte purtat. In cazul in care mirele poarta costum, il poate accesoriza cu ace de cravata si brose.

  

Pentru noi nuntile indiene reprezinta ceva foarte exotic, pe care il privim cu mult interes, mai ales ca au traditii atat de diferite de ale noastre.

Miresele au un aspect cu totul deosebit fata de o mireasa europeana. Cel mai distinctiv element al pregatirii miresei este “mehndi”, un tatuaj temporal de henna care se aplica pe suprafata mainilor si a picioarelor. Petrecerea mehndi are loc cu o zi inainte de nunta, cand rudele feminine ale miresei participa si ajuta la aplicarea mehndi.

Coafura de mireasa traditionala este cocul sau cea cu parul jumatate prins- jumatate lasat .

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Vestimentația în India

“Maitreyi mi s-a părut, atunci, mult mai frumoasă, în sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi cusuţi în argint, cu şalul asemenea cireşelor galbene, şi buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele eacest trup înfăşurat şi totuşi transparent, care trăia, s-ar fi spus, prin mira nu prin biologie. O priveam cu oarecare curiozitate, căci nu izbuteam să înţeleg ce taină ascunde făptura aceasta în mişcările ei moi, de mătase, în zîmbetul timid, preliminar de panică, şi mai ales în glasul ei atît de schimbat în fiecare clipă, un glas care parcă ar fi
descoperit atunci anumite sunete. i prea roşii creau parcă o viaţă mai puţin umană “

“Cum stam şi-l priveam aşa, intră ― aducînd cu ea o atmosferă stranie de căldură şi
panică ― soţia inginerului, Srimati Devi Indira, îmbrăcată într-osari albastră, cu şal
albastru muiat în aur şi cu picioarele goale, tălpile şi unghiile roşite. “

Femeia indiana, fie ca are, fie ca nu are bani, foloseste                                  intotdeauna cel putin o bijuterie. E un lucru important, care face parte din cultura.Toate bijuteriile sunt foarte stralucitoare.
Pandantive pentru frunte, coliere, bratari si, mai ales, cercei

Pandantive pentru frunte, coliere, bratari si, mai ales, cercei.Argintaria este punctul forte al artizanatului indian, dar produc si bijuterii din metale mai putin nobile, care au preturi mai accesibile. Gentile sunt foarte puternic colorate si pline de broderii, dar cel mai puternic impact il au hainele.
Sunt trei tipuri de haine fundamentale:
rochia Punjabi, formata dintr-o tunica mai lunga si pantalon
anarkali – pare o rochie normala, care are si jupa pe dedesupt, dar este purtata cu un pantalon lung, deoarece femeile din India nu isi dezgolesc picioarele, dar nici umerii
sari
In pofida deschiderii spre stilul occidental, in anumite domenii indienii au ramas foarte conservatori, unul dintre acestea fiind vestimentatia. Femeile trebuie sa se imbrace sobru si simplu, picioarele si umerii trebuind sa fie acoperite, iar pantalonii sau fustele scurte nu sunt privite cu ochi buni. La fel si gesturile de afectiune in public. Un aspect decent si ingrijit face o impresie foarte buna asupra localnicilor, care ii vor primi pe vizitatori cu mult respect. Si, mai ales, nu ii fotografiati pe localnici – in special femeile – fara a cere mai intai permisiunea.

Costumul indian
India – patria bumbacului si materialului din nego. Despre finetea exceptionala celei mai simple museline se poate de ghicit dupa denumirile poetice, careia i se dadeau: „apa curgatoare”, „ceata de seara”, „tesut din aer”. În India din timpurile stravechi exista obiceiul – de a produce din bumbac material, tesute cu fire aurii sau argintii. Arta teserii îmbracamintei în India era foarte diversa prin vopsire, garnisirea tesaturii cu desene bogate, dar si prin pictura murala în tehnica batic.
Dupa conditiile, existente în India antica, femeia era lipsita de drepturi si nu avea bogatii, în afara de cele pe care le purta.
Induti erau cei mai mari posesori de bijuterii. Femeile din familiile sarace posedau in deosebi bijuterii ieftine din cupru, bronz, sticla, bogatatii – însa bijuterii din metale scumpe. Existau bijuterii pentru par si frunte, cercei, inele, pentru nas, diverse coliere, bratari, purtate la antebrat sau încheietura mîinei, inele pentru mîini si picioare, bratari pentru picioare, cureli cu catarama. Bijuteriile erau confectionate si din scoici, oasele elefantilor, corali, perle, din semintele diferitor cereale, sîmburii fructelor si pomusoarelor, ceramica,lacurilor cu sticla colorata. Diferenta principala a bogatiei sferei sociale era calitatea si cantitatea tesaturilor, folosite pentru costum, decoratiile si bijuteriile.
Banda de pe solduri – dhoti – baza costumului national indian. Dhoti – este dunga dreapta din tesatura cu lungimea de la 2 pîna 5 m, cu care se drapeaza picioarele si soldurile. Existau mai multe modalitati de a drapa dhoti. Alt articol al costumului masculin – pelerina. Ea reprezinta o dunga dreptunghiulara, pe care o asezau din spate spre fata, o încrucisau pe piept, dupa care ambele capete le aruncau peste umeri. Aceasta îmbracaminte o purtau regii indieni, suita regala si ostasii.
Descoperirile, referite la mileniul III î.e.n., ne permit de a vorbi despre pelerina, care se arunca (la barbati) peste umarul stîng, dar în dreapta trecea sub suoara. La acest tip se referea si îmbracamintea „nivi” – o bucata de tesatura, înfasurat în jurul taliei, în asa fel ca pe abdomen sa formeze niste cute. Aceste elemente intrau în compozitia costumului feminin si masculin si reprezinta principala îmbracaminte necusuta moderna în India (rochia feminina – sari, masculina – dhoti), pastrata în multe variante de îmbracare si moduri de purtare a plapumei.
Sari –forma traditionala de drapare a îmbracamintei feminine. Sari indiana se deosebeste prin multimea metodelor de drapare, legarea partii libere a rochiei, formarea aranjarii cutelor s.a. Aceste calitasi a lui sari reprezinta o oarecare determinare, semnul celui ce poarta rochii. Sari – cea mai exceptionala si frumoasa parte a costumului indian. Toate metodele de drapare au asemanarea – în toate cazurile sari se înfasoara de jos în sus. Cea mai simpla metoda de îmbracare a lui sari este înfasurarea tesaturii o data sau de doua ori în jurul soldurilor în asa fel, ca sa formeze o fusta cu lungimea pîna la glezne sau chiar si calcîi. Tesatura ramasa este drapata în partea de sus a corpului.
De obicei pentru sari se foloseste materialul alb nevopsit, cîteodata cu desen la margini si jos; exista de asemenea sari cu dungi colorate si culorile cele mai vii din matase sau batistul fin cu franjuri lungi aurii. Nimic nu poate fi mai minunat decît stralucirea acestor acestor tesaturi luxoase, în deosebi nuanta maslinie a pielii femeii indiene si care fluturînd în timpul mersului, bat în auriu în jurul picioarelor ei suple.
În India este produsa una dintre cele mai renumite haine cusute – adhivasa. Aceasta este îmbracamintea de sus a barbatilor foarte ajustata, camasa cusuta cu aur (în acest caz ea a fost numita drapi). Aparitia îmbracamintei cusute în India are legatura directa cu descoperirea popoarelor straine, în primul rînd cu mutarea musulimanilor din Asia Centrala. Cu timpul costumul cusut a cucerit pozitia dominanta în viata oficiala, elementele traditionale a costumului s-au pastrat la poporul simplu.
La îmbracamintea cusuta barbateasca se refera caftanul – îmbracamintea deschisa, la care partea stînga intra dupa cea dreapta cu mutarea încheieturii sub mîna dreapta, cu rascroiala gîtului de forma ovala. Rascroiala gîtului este captusita cu dungi sau bordura. Dupa dorinta caftanul se înfasura pe talie cu un cordon sau voal.
Adusa în India tunica se transforma în fusta (gudjira) si o bluzita mica (cioli). Bluzita are mîneci scurte si ajusteaza foarte mult bustul. La spate, între omoplati, se leaga cu siret, cu taote acestea marginile nu se alatureaza. De multe ori ea bogat se ornamenteaza. Între bluzita scurta si fusta – corpul este dezvelit, chir cu îmbracarea lui sari.
Înca un fel de îmbracaminte cusuta, caracteristic pentru India sunt pantalonii din tesaturi usoare, pe care le poarta atît femeile, cît si barbatii. Indusii îsi puteau alege dupa dorinta orice culoare pentru costum, în afara de galben, care era culoarea reprezentanta a regilor si familiei lui. Finisarea costumului era cialma, care se lega în mod diferit. Încaltamintea pe care o purtau erau sandalele si încaltamintea închisa – pantofii cu vîrful ascutit, dar si papuci din coaja sau trestie.
Apropierea cu cultura occidentala nu se putea reflecta în dezvoltarea costumului indian. Cea mai mare reflectare l-a avut costumul barbatesc: femeile pîna în prezent pastrau fidelitatea hainelor sale traditionale. Englejii au adus in sec. XIX-lea în India gheroci, pantaloni, si chiar bonete militare. Alaturarea gusturilor europene s-a reflectat la transformarea siluetei rochiei feminine )spre exemplu, în Pendjaba) : camasa larga se preface în una ajustata, apropiindu-se la formele rochiei europene(http://www.ecursuri.ro/referate/referate.php?report=costumul-indian)

Posted in Uncategorized | Leave a comment

 “Venisem cu o sumă de superstiţii, eram membru în “Rotary Club”, foarte mîndru de cetăţenia şi descendenţa mea continentală, citeam mult despre fizica matematică (deşi În adolescenţă visasem să mă fac misionar) şi scriam aproape zilnic în jurnal. După ce am predat reprezentanţa locală a uzinelor “Noel and Noel” şi fusesem angajat pentru
desen tehnic la noua societate de canalizare a deltei, am cunoscut de mai aproape pe
Narendra Sen (care de pe atunci încă era foarte cunoscut şi respectat în Calcutta, fiind
cei dintîi inginer laureat din Edinburgh), şi viaţa mea a început să se schimbe. Cîştigam
mai puţin acum, dar îmi plăcea munca.”

Romanul Maitreyi prezinta lumea Indiei dintr-o alta perspectiva . Allan , personajul principal al romanului , descopera India intr-un mod diferit gandirii sale  .

“Trebuie să mărturisesc că surpriza mi-a fost tot atît de mare ca şi a lui Lucien. Casa
inginerului, în Bhowanipore, o cunoşteam, căci fusesem o dată acolo, cu maşina, să ridic
nişte planuri. Dar niciodată n-aş fi bănuit că în interiorul unei case bengaleze se pot găsi
asemenea minunăţii, atâta lumină filtrată prin perdele transparente ca şalurile, atît de
dulci la pipăit covoare şi sofale din lînă de Kashmir, şi măsuţe cu picior asemenea unui
talger de alamă bătută, pe care se aflau ceştiie de ceai şi prăjiturile bengaleze, aduse de
Narendra Sen pentru lămurirea lui Lucien. Stam şi priveam încăperea, parcă atunci aş fi
picat în India. Vieţuisem doi ani aici, şi niciodată nu fusesem curios să pătrund într-o
familie bengaleză, să le cunosc viaţa lor interioară, să le admir cel puţin lucrăturile, dacă
nu sufletul. Trăisem o viaţă de colonii, singur cu munca mea pe şantier sau în birouri şi
citind cărţi sau văzînd spectacole pe care le-aş fi putut foarte uşor afla şi în continentele
albe. În după-amiaza aceea am cunoscut cele dinţii îndoieli şi îmi aduc aminte că m-am
întors puţin abătut acasă (Lucien era entuziasmat şi îşi verifica impresiile, întrebîndu-mă
pe ici, pe colo dacă a înţeles bine tot ceea ce îi spusese gazda) şi cu o sumă de gînduri
pe care niciodată nu le adăpostisem pînă atunci. Totuşi, n-am scris nimic în jurnalul meu
şi astăzi, cînd caut în acele caiete orice urmă care să mi-o poată evoca pe Maitreyi, nu
găsesc nimic. E ciudat cît de incapabil sunt să prevăd evenimentele esenţiale, să
ghicesc oamenii care schimbă mai tîrziu firul vieţii mele.”

Maitreyi mi s-a părut, atunci, mult mai frumoasă, în sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi cusuţi în argint, cu şalul asemenea cireşelor galbene, şi buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea roşii creau parcă o viaţă mai puţin umană în acest trup înfăşurat şi totuşi transparent, care trăia, s-ar fi spus, prin mira nu prin
biologie. O priveam cu oarecare curiozitate, căci nu izbuteam să înţeleg ce taină
ascunde făptura aceasta în mişcările ei moi, de mătase, în zîmbetul timid, preliminar de
panică, şi mai ales în glasul ei atît de schimbat în fiecare clipă, un glas care parcă ar fi
descoperit atunci anumite sunete. Vorbea o englezească fadă şi corectă, de manual “

“A fost o scenă neasemuită acel
examen al veştmintelor, acea cîntărire în mîini a bijuteriilor, urmată de exclamaţii şi
entuziasm, de întrebări şi răspunsuri transcrise stenografie de Lucien în carnetul lui de
note, în timp ce Maitreyi nu mai ştia unde să se uite şi tremura toată, palidă,
înspăimîntată, pînă ce mi-a întîlnit ochii, şi eu i-am zîmbit, şi atunci parcă ar fi găsit un
ostrov pe care să se odihnească şi şi-a fixat privirile în ochii mei, liniştindu-se lin, fără
spasme, firesc.”

“Ştii, Allan, că m-am hotărît să te invit să locuieşti la mine, vorbi inginerul. Soţia
mea mi-a dat ideea. D-ta nu eşti obişnuit cu mîncările acestea de la noi şi, dacă va
trebui să rămîi în Calcutta, mi-e teamă că viaţa de aici, aşa cum eşti slăbit de boală, te
va ruina. Apoi, mai e un lucru; ai economisi o sumă importantă de bani şi, după un an,
doi, ai putea pleca să-ţi vezi familia. Pentru noi, prezenţa d-tale cred că nu mai e nevoie
să-ţi spun…

Îşi încheie vorba cu acelaşi zîmbet umed şi lung de broască. Maitreyi mă privi drept
în ochi, fără să-mi spună ceva, fără să întrebe, aşteptînd. Ce ciudă mi-e acum că n-am
notat îndată după plecarea lor foarte turburătoarea stare de suflet pricinuită de
cuvintele lui Narendra Sen. Mi-aduc aminte vag (şi vagul acesta se datoreşte nu atît
depărtării în timp, cît nenumăratelor sentimente şi revolte pe care le-am încercat eu de-
atunci şi care aproape au neutralizat, au estompat în cenuşiu şi banal preliminariile), mi-
aduc aminte că strigau în mine două suflete; unul mă îndemna către viaţa nouă, pe care
nici un alb, după ştiinţa mea, nu o cunoscuse de-a dreptul din izvor, “

Posted in Uncategorized | Leave a comment